Sărbătorile de iarna 2013/2014

Anul asta, sărbătorile de iarna au fost ceva mai active. Cei care au copii mici își pot inchipui cu usurinta cât de mult poți sa te relaxezi când ai un copil mic acasă 24 din 24, si nicio posibilitate de a-l lăsa cu bunici sau o buna. Anul trecut, Teodor avea in jur de 2 luni in perioada Craciunului, eram in plină criza de colici si super dependent de ținut in bate. 

Din fericire, lucrurile au evoluat rapid si chiar dacă încă e mic, am avut parte de mult mai multă distracție anul asta. In primul rând, poate mult mai mult acum- de la mers singur, mâncat si chiar dans, dacă e in companie buna. Apoi, am avut bunicii si verisorii in ajutor, așa încât ca au fost mult mai multe mâini sa dea ajutor. 

Așa ca am impachetat bagajele si am pornit-o la drum spre tara vecina, Suedia, cu speranțe mari pentru sărbătorile astea. Drumul in sine a fost o aventura, mașina- vapor- mașina si in sfârșit destinație Vetlanda, un orașele mic si cochet undeva la vreo 400 km sud de Stockholm. 

Acolo- casa mare, verisoara, nepoata, catel si prieteni. Am vizitat imprejurimile, am făcut grătar, vin fiert, mancaruri tradiționale si l-am primit pe Mos Crăciun.

Noaptea dintre ani a fost foarte specială, chiar si pentru Teodor. Antrenat de mica Raisa, a rezistat si el cu stoicism pana la puțin timp după 12. A stat la masa cu toată lumea, s-au jucat, au dansat si luat la întrecere prin casa. Aici o mostra de prima mana dans la 1 an:

Bebelusi in extaz

Bunica si bunicul au petrecut si ei niște sărbători mai altfel, la peste 2000 km departare de casa, peste mari si tari. Au fost impresionati de modul de viața scandinav si au promis sa mai vina si alte dați. 

Gasca noastră 

Eu si Gabi am profitat de moment, si am tras si o fuga pana in capitala. Nu a fost chiar cea mai buna zi de hoinarit pe străzile Stockholmului, dar cu o vizita la muzeu si o oprire la o cafenea, am reușit sa supravietuim frigului si, mai ales umezelei.

Orașul e deosebit de frumos, chiar si iarna e plin de turiști, si in cele din urma s-a meritat efortul.

Cam asta e rezumatul sărbătorilor noastre de iarna de anul asta: timp in familie, traditii, un pic de aventura si multe zambete provocate de strengarul nostru. 

Cele mai importante 10 evenimente din primul an

Azi am inceput sa derulez filmul in urma cu un an, cand a inceput aceasta experienta deosebita de a fi parinte. A fost un an solicitant, din multe puncte de vedere, in care am pendulat intre agonie si extaz. Insa privind inapoi, avem un sac de amintiri extraordinare, si simt ca venirea lui Teodor pe lume ne-a imbogatit viata mai mult decat orice altceva pana acum.

Asadar sa pornim la drum, cu cele mai memorabile momente din acest an, din perspectiva lui Teodor :)

1. Salutare lume! Pe 30 octombrie 2012, la ora 4 dimineata am venit pe lume..In sfarsit i-am cunoscut pe mama si pe tata. Am inceput cu dreptul, am deja un 10 la scorul Apgar.

2. La 2 saptamani incep socializarea. Ma intalnesc pentru intaia oara cu Cristina, Emma, alt Teodor, Marinius si Sille, ceilalti bebesuli nascuti in aceeasi perioada cu mine, din Mødre Gruppen (Grupul mamelor). Aici ne cunoastem si ne jucam cu jucariile celorlalti, in timp ce mamicile schimba impresii si experiente in ceea ce priveste cresterea copiilor.

3.Primul meu Craciun, impreuna cu parintii si bunica, venita de la 2 mii de km sa ma cunoasca.

4. Incep cursurile de inot sau mai degraba de balaceala la 3 luni. Imi place mult sa stau in apa, ma scufund chiar, cantam si ne jucam cu mingea.

5. Incep seria calatoriilor: merg de 2 ori in Suedia cu vaporul, vizitez Germania, si in sfarsit ajung si in Romania,cu avionul. Aici imi cunosc familia extinsa - toti bunicii si verisorii.

6. Ma botez si devin crestin. Cu ocazia asta am parte si de o petrecere restransa cu vreo 30 de persoane, unde sunt, desigur, in centrul atentiei.

7. Dupa ce sunt remarcat pe strada de un agent, fac un photo shoot de proba, am parte de primul meu job, ca model. Totul decurge foarte bine, ma descurc bine in fata camerei si castig primii mei banuti la varsta de 8 luni.

8. Desi stau in fundulet si uneori ma tarai ca un soldat, nu incep sa merg de-a busilea decat pe la noua luni. Luna urmatoare lucrurile evolueaza deja repede, incep sa ma ridic in picioare si ma deplasez, atat timp cat am un punct de sprijin.

9. Mama isi cumpara bicicleta noua si cu ocazia asta, simt si eu pe propria piele cum e sa te dai pe o bicicleta. Ancorat bine in locul din spate si cu casca pe cap, desigur.

10. Ma despart de pruncie si ma indrept repede spre statutul de copil mic, cand incep cresa, la 11 luni. Mai plang eu dimineata la despartire, dar ma iau repede cu jucariile si cu copiii mai mari, si uit de mama. Aici invat sa mananc singur, dorm la pranz, cant si invat sa ma joc cu instrumentele muzicale. 

Asta ar fi o selectie a celor mai memorabile momente traite in anul ce a trecut. Asteptam cu nerabdare sa vedem ce ne aduce viitorul, si va tinem la curent pe blog.

Mama, tata si Teodor

Prima zi de cresa

După aproximativ un an de stat pe lista de asteptare, avem un raspuns pozitiv de la una din institutiile pe care ni le-am ales. Asa ca, incepand cu 1 octombrie, avem baietel la cresa :)

Aici in Danemarca parintii isi inscriu copiii cam din momentul in care s-au nascut pentru un loc de cresa, ceva in genul inscrierilor la noi pentru liceu. Exista varianta cresei si varianta unei bone "de stat", cand copilul merge acasa la o persoana aleasa de comuna, intr-un grup de maxim 5 copii.  Noi am preferat cresa, fiindca personalul de acolo e mai instruit si pentru un non-danez, Teodor ar avea mai multe sanse sa isi gaseasca un ingrijitor compatibil cu el.

Sistemul danez

Saptamana asta am primit o scrisoare de bun venit de la directoarea cresei, ceea ce mi s-a parut foarte dragut. In afara de tot felul de informatii despre ce o sa manance, cum si unde se joaca, ce hainute trebuie sa le ducem, ne-a trimis si o carte postala scrisa de ea personal, un fel de bun venit.

Suntem invitati sa vizitam cresa si sa stam de vorba cu personalul, ceea ce am si facut :) Am observat o multime de diferente aici fata de ceea cu ce eram eu obisnuita acasa:
- in toata cladirea sunt in jur de 30 de copii, separati in 3 clase a cate 10-11. Fiecare clasa are cate 2 adulti ingrijitori. Copiii nu sunt insa limitati sa stea in clasa lor, locul lor. Se pot plimba prin toata cladirea, in hol au chiar spatiu amenajat de joaca. Usa bucatariei sta deschisa, asa ca toata lumea poate vorbi cu doamna bucatareasa. E totul conceput in genul de o mare "acasa".
- copiii petrec cât mai mult timp afara, când e frumos, dar si când ploua. Una din cerinte a fost sa le aducem hainute de ploaie. Majoritatea au un fel de costume întregi, dintr-o bucata, impermeabile, in care de pot juca nestingheriti.

- se doarme afara, lucrul poate cel mai socant pentru străini. Insa copiii nu stau in frig sau curent, e mai mult pentru aerul tare care ii face sa doarma mai bine. 

- mâncarea e ecologică si nu se tolereaza dulciuri, bomboane etc. In schimb primesc fructe.

Cam așa arată totul de afara. Speram ca bebe mic sa se acomodeze repede la noua situație.. Va urma :)